Andrei Popescu este arhitect. Dar nu orice fel de arhitect. În 2009, Andrei Popescu a inițiat proiectul “Idei Urbane” – un blog cu analize și propuneri de urbanism pentru București. În cadrul „Idei Urbane”, Andrei Popescu reconstruiește virtual colțuri de București și aduce la viață fragmente din istoria urbană a Capitalei.
Cum a început și ce înseamnă proiectul “Idei urbane”? Idei Urbane a început aproximativ acum 6 ani, criza economică fiind cauza majoră. Fiind criză în domeniul proiectării de urbanism şi arhitectură şi având timp la dispoziţie am început să fac propuneri virtuale de remodelare a unor spaţii din oraş. Acestea au fost primele lucruri de pe blog, propuneri virtuale pe care să se poată discuta liber. Ulterior au apărut noi membri în proiect, domnul Dobrescu, un pensionar, care pare că s-a retras, şi Radu Iacob, partea sa fiind cea de fotografie. Blogul s-a dezvoltat, au apărut teme noi, categorii noi, proiecte derivate din Idei Urbane şi încercăm constant moduri noi de a ne prezenta părearea despre Bucureşti. În explorările voastre urbane, care sunt primele lucruri pe care le observi la fațadele din București? Putem vorbi despre o împărțire cromatică pe sectoare sau cartiere? Mie îmi place să trag concluzii după ce am văzut sau făcut o analiză. O să spun direct că nu ştiu ce culoare are Bucureştiul sau, mai exact, nu ştiu ce culoare au clădirile lui. Eu nu cred în „blocurile gri”. Trebuie doar să vezi mai departe de clişee şi să îţi explici anumite constatări. O poţi face singur sau îi poţi descoperi şi pe alţii care au mai multe informaţii şi experienţă. Nefiind, din fericire, un oraş omogen, clar şi uniform de la un capăt la altul, nu mi se pare că există nici această împărţire după culori. Cu toate că, tradiţional, acum destulă vreme, sectoarele bucureştene aveau nume de culori. Faţadele şi clădirile reflectă starea societăţii noastre. Fie că este vorba de starea materială, educaţională sau culturală, există destule indicii privind la faţade. Fiind destul de realist, cred că lucrurile se schimbă şi se schimbă în bine.
Care crezi că ar trebui să fie direcțiile legate de culoare pentru fațadele blocurilor din București? Acesta e un subiect complex, poate fără o soluţie unică. Acesta este motivul pentru care avem specialişti, să îi folosim şi să nu mai facem după cum ne taie capul. Există şi aici tradiţii, dar pare că ţin mai mult de tehnicile de realizare în trecut a vopselurilor. Pe lângă alegearea culorii conform unui studiu şi proiect clar, cred că trebuie spus că întreţinerea periodică ar schimba mult percepţia populaţiei..
Spui despre București că este un “haos urbanistic” și că este un oraş care are o “ moştenire istorică construită în cele mai multe cazuri prin nerespectarea regulamentelor ”. Ne poți da câteva exemple în acest sens? „Haos urbanistic” este deja un clişeu, mulţi având o impresie total greşită atât despre urbanism cât şi depre ce înseamnă dezvoltare urbană. Eu îl folosesc în sens peiorativ, adesea acest „haos” văzut de unii fiind tocmai punctul de atracţie principal. În unele cazuri nu s-a respectat regulamentul, iar în altele au fost modificate aceste regulamente. Sunt atât de multe exemple pe care le întâlnim la tot pasul. Aproape fiecare stradă are aceste „probleme”. Mai degrabă pot spune că nu ar trebui să punem accentul pe ce şi cum s-a încălcat, ci pe cum putem rezolva noi coerent şi durabil probleme actuale (fie că aceste probleme au fost generate de noi, în prezent, sau de dezvoltări urbanistice din trecut).
Găsim spații comerciale la parterul multor clădiri încărcate cu istorie din București. Care sunt cele mai frecvente modificări pe care acestea le-au adus fațadelor? Cred că aici se impune o analiză clară şi detaliată. Nu vreau să cad în capcana prezentării de clişee ori păreri care nu sunt bazate pe realitate. Trebuie să ne gândim că şi comerţul de la parterul unor blocuri din perioada comunistă este deja „încărcat cu istorie”. Proiectele specialiştilor ar trebui să ne spună ce, cum şi în ce grad ar trebui făcute modificările. Ce spun eu este că ar trebui să fim atenţi şi să păstrăm aceste spaţii comerciale, faţadele lor, integrate în proiectul general al clădirii. Acestea ar trebui să fie integrate, să formeze un ansamblu coerent (în cazul în care sunt mai multe spaţii diferite), o imagine care poate însemna o creştere a vânzărilor.
Dacă ai face un exercițiu de imaginație despre București, cum ar arata acesta în varianta ideală? Nu cred într-un Bucureşti ideal. Nu cred în existenţa sau posibila realizare a unui oraş ideal. Până la urmă, s-ar putea că fiecare să aibă un ideal diferit, ideal care să intre în conflict cu cel al vecinului. Exerciţiile de imaginaţie le fac, propunerile virtuale de pe blog fiind acolo pentru a arăta cum văd eu transformarea anumitor zone. Unele idei sunt bune, altele proaste, dar sunt publicate pentru a se discuta pe ele. Cred că dialogul poate aduce o schimbare în modul în care percepem oraşul. Statistic vorbind, Bucureştiul trăieşte cea mai bună perioadă a sa.